Istoria Teozofiei moderne: De la Helena Blavatsky la Rudolf Steiner

Cursul se va desfăşura săptămânal, în zile de miercuri, în intervalul 19:00-21:00.

Date desfăşurare curs: 12 şi 19 februarie.

La originea sa, termenul de teozofie (theós = divinitate, sophíā = înţelepciune) reprezintă un mod filozofic şi universalist de a privi religiile lumii, studiind substratul lor comun şi ideile împărtăşite. Din Antichitatea târzie, prin Renaştere şi până la perioada modernă, numeroşi gânditori au cercetat şi creat conexiuni între religii şi practici în căutarea unei “Tradiţii primordiale”. Aceste căutări fertile literar au produs sincretisme şi co-importări de idei şi credinţe religioase, modificând în proces mentalul colectiv european şi sedimentând percepţii hibride, cu rădăcini în multiple tradiţii.

Cu origini în spaţiul mişcării spiritiste, Societatea Teozofică a fost înfiinţată în 1875 de misticul ruso-american Helena Blavatsky, cu scopul de a aprofunda nou întâlnitele religii din Orient şi de a plasa religia ca fenomen în lumina gândirii ştiinţifice ce poseda treptat Europa. Traducând pentru prima dată în masă texte şi practici religioase din Asia, Teozofia a format multe figuri influente, pioneri ai istoriei religiilor, şi totodată mize noi istorice şi politice.

Desprins de Societatea Teozofică, Rudolf Steiner înfiinţează în 1912 Societatea Antroposofică, aplicând principiile propriei sale viziuni în compunerea unei istorii spirituale a întregii umanităţi, şi ulterior în spaţiul medicinei şi al educaţiei alternative. Antroposofia a continuat să rodească în varii zone culturale, atingând un apogeu în perioada Rusiei pre-revoluţionare, unde un întreg val de maeştri, scriitori şi adepţi şi-au făcut apariţia, germinând parte din fenomenul simbolismului şi al avangardei.

Încercând să abordeze în mod istoriografic complexul subiect al Teozofiei moderne, acest curs caută să explice apariţia acestor mişcări, rădăcinile lor şi influenţa asupra “marelui secol XX”, încă sensibilă azi.